IPS Bartolomeu Anania - Predica la Intampinarea Domnului 03 02 2003

În numele Tatălui și Al Fiului și al Sfântului Duh, Amin. Iubiti credincioși, am primit invitația Părintelui Chira să vin azi aici, deși sunt dator din plin față de credincioșii de la Catedrală, catedrala fiind practic parohia mea, unde, asa cum se știe, vin foarte, foarte mulți, pentru slujba si pentru cuvantul rostit.

Dar am venit la această parohie pentru hram, pentru că am fost odată și mi-ati plăcut de la inceput iar deseori, când vin pe aici prin cartier, cu mașina, incognito, spun șoferului să o lase mai incet, pentru ca să mă uit la biserica pe care o văd crescand, .... Eu îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a dat tărie să vin în dimineața aceasta, pentru că, în ultimele zile, nu am fost prea bine cu sănătatea, răcelile aceasta de sezon, trecerile de la cald la rece, la care se adaugă și vârsta. Și, să vă spun sincer, aseara nu eram foarte, foarte sigur dacă pot veni la slujbă dar Dumnezeu m-a ajutat, m-a intarit. Poate că vocea mi-este puțin mai slabă decât de obicei .... Mai mult decât atât, mai am o datorie, programul meu nu se încheie aici. De îndată ce m-a dezbrăcat de sfintele vestminte, plec la Dej, la combinatul de hârtie și celuloză, care, la un moment dat, se găsea pe buza prăpastiei, cei peste 1.200 de salariati urmând să rămână fără slujbe ... Dar Dumnezeu i-a ajutat și s-au redresat. Sunt oameni foarte credicioși în toată conducerea și cu directorul general. Mi-a părut bine că o să mă duc să fac un Tedeum de mulțumire, împreună cu ei toți, cei peste 1.200 de salariati, care au aranjat si un mic loc de rugăciune, caci sunt foarte, foarte credinciosi. Și merg la ei ca intr-un fel de familie. Pentru că după ce ma întorc de la Dej, să-mi iau putin de ragaz, de zi de Duminica. Deși, să vă spun drept, joi avem consiliul eparhial și adunare eparhială, în care facem bilanțul pe tot anul, și până atunci trebuie să citesc foarte multe raporte, vă dați seama, dar îi dăm lui Dumnezeu mulțumire pentru toate. Am venit și cu bucuria prefigurată de a asculta corul acestei biserici.

Părintele Chirea știu că e un mare mester, mare dirijor. Și mai cu seama pentru bucuria care mi s-a oferit și mi se ofera ori de câte ori pot să ascult frumoasele cântece specifice acestei sărbători "Nu pricep Curată nici îngerii nici oamenii". Mă emoționează și pentru că eu le-am învățat în clasa a treia de seminar, de la profesorul de muzică bisericească Ion Popescu Pasărea, iar Paul Constantinescu, compozitorul, n-a făcut altceva decât să le preia exact din cântarea bisericească și să le armonizeze pentru cor ... pe care îl cunosc și românii și alții de peste hotare. Intotdeauna ascult cu mare emoție în această cântare, n-am mai avut asemenea emoții de pe vremea când slujeam la această sărbătoare în mănăstirile mari din Moldova. Acolo, această cântare, de o mare frumusețe și de o mare originalitate, se numește Legănelul și îl cântă călugărițele de la marile mănăstiri: Văratecul, Agapia, care aveau 600 de călugărițe. Și biserica cea mare avea două candelabre, unul în fata, principal, și un altul în pronaos. Și pe vremea aceea candelabrele erau cu lumanări, nu cu becuri electrice, ca acum. Și atunci, măcuțele aveau obiceiul să le legene; candelabrul din fată era legănat într-o latură și într-alta, iar cel din spate, înainte și înapoi. Adică, în sensuri contrarii, potrivit cuvântul evanghelic pe care l-ati ascultat astăzi, Dreptul Simeon i-a spus Maicii lui Dumnezeu, Acesta pe care îl port eu în brațe si pe care L-ai adus tu, este făcut spre potriva multora. Adică, va da naștere la contradicții, se vor isca controverse prin venirea Lui.

Așa că, dragii mei, dacă ne aducem aminte de acest moment, al Intâmpinarii Domnului, vom descoperi o dată mai mult, că este una dintre cele mai emoționante sărbători ale noastre și unul dintre cele mai emoționante evenimente din viața Maicii Domnului.

Pruncul se găsea la 40 de zile, și, după rânduială, Maica Lui trebuia să meargă la templu și să-L închine lui Dumnezeu. Să-L închine lui Dumnezeu după datină. Dar pe El de ce să-L închine lui Dumnezeu, dacă El era Insusi Dumnezeu? Dar știți că Mântuitorul Hristos, El ca Dumnezeu care a făcut legile, făcându-se om, s-a supus acestor legi. El a făcut legea Universului. El a făcut legile Timpului. După legile Timpului s-a făcut calendarul. Și toate merg cu o anumita ritmicitate (a timpului). Ei bine, El s-a supus de la început acestui ritm. Pentru că a devenit om, întru totul a devenit om. Nouă luni au trecut de la zamislire până la naștere, ca orice om. A crescut nu ca Dumnezeu, a crescut ca om. A fost alăptat de Maica Sa, a plâns, i-a fost frig, așa cum îl avem în foarte multe din colindele noastre. A crescut, cum ati auzit si astazi: "creștea și se împlinea cu vârsta". Adică, an cu an, și lună de lună, și săptămână de săptămână, și zi de zi, și ceas de ceas, a crescut ca oricare dintre noi. A fost copil, a fost puber, a fost adolescent, a fost tanăr si de-abia, la vârsta de 30 de ani, i-a venit ceasul, sa iasa în lume, la botezul lui Ioan. Și atunci, să vedeți încă o dată, știți foarte bine că Iisus nu avea nevoie să fie botezat. Pentru că Ioan boteza doar spre iertarea păcatelor, pentru cei care se pocăiau. Dar el, Fiul lui Dumnezeu, nu avea nevoie de pocăință, că El nu avea păcate. Și deci nu avea nevoie să fie botezat. Dar a acceptat această rânduială, pentru că botezul nu a fost altceva decât cadrul cosmic în care s-a descoperit oamenilor Sfânta Treime: Tatăl în cerul deschis vorbind, Fiul jos de-abia botezat, și Duhul Sfânt deasupra Lui, la mijloc, adeverind, sau întarind, sau confirmand spusele Lui. Atunci li s-a arătat oamenilor, în plenitudinea Ei, Sfanta Treime. Iată, deci că Iisus, încă o dată, deși nu era un subiect al legii, se supunea legii pentru că a vrut să fie ascultător față de lege, așa cum ascultător a fost de Părintele Său, care L-a trimis în lume, să viețuiască, să sufere și să moară pentru noi, pentru păcatele noastre.

Ei bine, dragii mei, ați observat că începuturile s-a petrecut în foarte strictă intimitate. Nașterea s-a petrecut într-un staul, intr-o peșteră la marginea Betleemului, că nu s-a găsit nimeni care să-i deschidă ușa Maicii Domnului, să-și nască copilul. Păstorii au venit și au plecat .... Magii de la răsărit l-au găsit la o vreme după aceasta, , i s-au închinat cu daruri și au plecat într-ale lor. ...(ininteligibil).... ...(ininteligibil).... Dragii mei, venirea Lui Mesia fusese prevestită de profeții Vechiului Testament. De toți profeții, în toate amanuntele ei. Și unde se va naște, și cum va arăta, și cum va suferi, întru totul, mai ales profetul Isaia, care este supranumit Evanghelistul Vechiului Testament. Așadar, venirea lui Mesia era așteptată de catre evrei. Între cei care o așteptau, era și un bătrân, care se numea Simeon, și care trăia în Ierusalim. Cu o viață sfântă, și despre el se spunea că Duhul Sfânt era peste el, adică putea să aibă viziuni asemenea unui profet. Și el se găsea printre cei care așteptau cu ardoare venirea lui Mesia, care însemna și mântuirea lumii. Și iată că Mesia, în chip de prunc de patruzeci de zile se îndrepta în brațele Maicii sale către templu. Și a intrat în templu. Și in aceeași clipă, Duhul Sfânt i-a spus lui Simeon, mergi la templu! Și acolo ai să întâlnești pe Cel pe care-L aștepți. Și bătrânul s-a ridicat, a mers la templu, L-a văzut pe Prunc în brațele Mamei Sale, L-a luat el în brațele sale proprii și L-a legănat și a binecuvântat-o pe Maica Domnului. Și i-a spus, mai întai lui Dumnezeu: "Acum liberează pe robul Tau, Stapane!". Ce înseamnă asta? Era foarte bătrân, încărcat de zile. Și de la o vreme încolo, oricât de mult ți-ar plăcea viața, sfârșitul este o dezlegare. Un bătrân îl roagă pe Dumnezeu să-l libereze, de povară bătrânetilor El era foarte împovarat de ani si îi purta cu greu. Și de accea îi spune: "Acum liberează pe robul tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace!". De ce după cuvântul tău? Pentru că Duhul Sfânt îi spusese: " "Tu nu vei vedea moartea până când nu vei vedea cu ochii tăi pe Hristosul Domnului!", pe unsul Domnului, pe trimisul Domnului. Și el aștepta și nu murea. De acum îl roagă pe Dumnezeu să-l elibereze în pace. .... "Că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o înaintea feței tuturor popoarelor. Lumină spre descoperire neamurilor și slavă poporului Tău, Israel".

Iubiții mei, firește că Iisus a venit în mijlocul lui Israel și pentru Israel. Dar el a venit, de fapt, pentru toți oamenii, în toată omenirea. Și dreptul Simeon intuiește acest lucru extraordinar, când spune, "mântuirea Ta pe care ai pregătit-o înaintea feței tuturor popoarelor", nu doar poporului Israel, poporului evreu, ci tuturor popoarelor. Lumină spre descoperire neamurilor. Ce să descopere neamurile la Iisus Hristos? Pe Dumnezeu Tatăl, pe care nu-L vedeau. O va spune Mântuitorul Hristos mai târziu. "Iar viața veșnică, Doamne, Părinte, aceasta este: să Te cunoască ei, oamenii, pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos, pe care L-ai trimis". La un moment dat, spre sfârșitul misiunii Sale, L-a întrebat unul dintre apostoli, "Arată-ni-L pe Tatăl!" și răspunde: "De-atâta vreme ești cu Mine și nu L-ai văzut pe Tatăl? Tu nu știi că Eu și Tatăl una suntem?" Și că Eu sunt chipul văzut al Tatălui nevăzut? Cel ce crede în mine, crede în Tatăl. Cel ce este cu mine, este cu Tatăl. Cel ce mă iubește pe mine, iubește pe Tatăl. Pentru că eu și Tatăl, una suntem. Aceeași fiinta. Așadar, iubiții mei, aceasta era intuiția prin descoperirea Duhul Sfânt, a Dreptului Simeon. Că El, acesta, pruncul, va fi Lumina prin care neamurile să-L descopere pe Dumnezeu Tatăl. Și-a binecuvântat-o pe Maica Domnului, dar i-a mai spus: "Prin sufletul tău va trece sabie". A pregătit-o din vreme pentru suferintele prin care avea sa treaca.

Iubiții mei, noi cunoaștem patimile Mântuitorului, cunoaștem cum a fost prins, arestat, cum a fost mazilirea, cum a fost pălmuit, biciuit, batjocorit, purtat pe drumul crucii, răstignit. Le cunoaștem pe toate. Mai puțin cunoaștem durerea Maicii Domnului, dar ea a fost reală și poate că a fost tot atât de mare ca și aceea a Fiului ei. Pentru că, să știți, copilul suferă undeva in război, in luptă, dar mama suferă mai mult decât el, pentru că inima de mama este mai gingașă și mai sensibilă. De aceea, Maica Domnului, care știa cine este fiul ei și ca este Dumnezeu, începând cu clipa in care Domnul Iisus, la vârsta de 30 de ani, a părăsit-o în casa ei din Nazaret și a plecat spre Capernaum pentru ca să-și înceapă predica. Atunci, Maica Domnului care-și crescuse copilul, parc-o vedem în pragul casului, cu mâna streașină, uitându-se cum Fiul ei, merge mai departe, mai departe, .... Și de-atunci știa că Fiul ei are alte mame și are alți prieteni apropiați și alții concetăteni carora le va propovădui Evanghelia. Știm, iubiții mei, că la piciorul crucii se afla Maica Domnului împreună cu ucenicul cel mai iubit al lui Iisus Hristos, Sfântul Evanghelist Ioan. Noi știm că ucenicii, cât s-au lăudat ei, impreună cu Petru, că nu-l vor părăsi, atunci noaptea, în grădina Ghețimani, când au venit ostașii să-L aresteze și când L-au văzut, în plus, că-și intinde mâinile, ca să fie legate, s-au speriat bieții de ei, ca niște oameni. Cum ne speriem toți? Și-au fugit, le-a fost frică. Să nu fie arestati și ei. De cât ori eu mă gândesc la patimile Mântuitorului, sigur că mă gândesc la patimile Lui, dar mă gândesc îndeosebi la singurătatea Lui. Să sufleri acut și să fii singur, părăsit de ai tăi, cu care ai stat zi de zi și clipă de clipă, vedeți, vreme de trei ani și jumătate, ai mâncat cu ei, te-ai odihnit împreună cu ei, și dintr-o dată să rămâi singur. Singurele care nu L-au părăsit, au fost sfintele femei. Ele erau mai curajoase. Ele s-au ținut pe aproape. Și știm că atunci când Domnul a fost pogorât de pe cruce, ca să fie lăsat în groapă, ele n-au avut voie să se apropie și să facă rânduiala de inmormântare. Stăteau și priveau de departe, cum doi bărbați în locul lor, il așează in mormant. Mai știm că dimineața, duminecă dimineața, ele, sfintele femei mironosite, ne temându-se în timp ce ei, bărbații, ucenicii, ședeau încă închiși în casă de frica iudeilor, ele, înfruntând orice risc, au luat miresme și tămâie și s-au intors la groapă, ca să însemneze mormantul. Numai că acolo nu L-au mai găsit, pentru că Iisus înviase. Și mai știm, de la Evanghelistul Ioan, că în timp ce Domnul suferea pe cruce și se zbătea pe cruce, acolo, la piciorul crucii, era Maica Domnului, împreună cu ucenicul Ioan. Și atunci, Iisus nu și-a uitat mama, știa că rămâne singură, pentru că El urma să învie și apoi să Se ridice la Cer. Și a dat-o în grija ucenicului său Ioan. Atunci când i-a spus: "Iată, aceasta este mama ta!" Și ne spune chiar Ioan: " de atunci, ucenicul a luat-o la casa sa". Iată, deci, dragii mei, cum toate … acestea se plinesc deopotriva omenește și dumnezeiește. Omenește și dumnezeiesc! Dumnezeu face minuni, actioneaza ca om, dar ca om superb! Și este asemenea nouă, în afară de păcat.

De aceea mi se pare mie că această sărbătoare este gingașa și cumva - dupa cum i se spune - Intâmpinarea Domnului. L-a întâmpinat cineva, l-a întâmpinat un om, dreptul Simeon acesta, i-a ieșit înainte, dar pentru ca să-i iasa înainte, să nu uităm că Dumnezeu se apropie …. Întâmpini pe cineva când acela se apropie de tine. Când vezi pe cineva drag că vine pe drum și ieși în curte sau în stradă, ca să îl întâmpini. Cele doua fiinte se apropie una de alta. ... Așa este Dumnezeu cu noi. Noi Îl întâlpinăm numai dacă Îl vedem și Îl simțim aproape. Atunci deschidem bratele. E foarte important ce vă spun (acest lucru), pentru că Dumnezeu, Iisus Hristos, este în același timp gazdă și oaspete. Ca gazdă, spune: "Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni". "Veniți voi la mine!", Eu sunt aici ca gazdă. Dar în alta parte spune: "Iată, eu stau la ușă și bat. Și dacă cineva îmi deschide, Eu intru în casa lui si voi cina împreună cu el și el împreună cu mine. În cazul acesta, tu creștine ești gazda, și Iisus este Cel care vine și îți bate la ușă. De aceea inma ta trebuie întotdeauna să fie deschisă. Fie că Il întampini, ca Ii ieși înainte, fie că El îți bate la ușă și intră, și caută să intre în cămara Sufletului Tău și să cinati ....

De aceea, este atât de gingașa treaba aceasta, pentru că Dumnezeu și omul se întâlnesc undeva într-un punct. Dumnezeu nu lasă ca omul să-l caute la infinit fără să-l găsească. Știți că Saul, devenit mai târziu Apostolul Pavel, îndată după Inalțarea Domnului la Cer, creștinii creșteau în număr și Saul acesta, care era un fel de judecător de instrucție, foarte evreu și foarte pormit impotriva creștinilor și a lui Iisus, îi prigonea pe creștini, ii aresta și-i baga in inchisoare. Și aflând el că crestinii care mai rămăseseră în Ierusalim, s-au refugiat în cetatea Damascului, s-au dus acolo printre ostași ca să-i găsească, să pună mâna pe ei, și să-i aresteze. Atunci, pe drumul Damascului, i s-a arătat o lumină mare, orbitoare și din lumină o voce: "Saule, Saule, de ce mă prigonești?" Și el îi spune: "Dar cine ești Tu?" "Eu sunt Iisus, Cel pe care tu îl prigonești". Saul a căzut în genunchi și-a dat seama că se găsește în fața Celui pe care îl tăgăduia. Iisus i-a spus ce să facă, s-a dus în Damasc, a fost botezat și a devenit marele Apostol Pavel, marele apărător al Dumnezeirii lui Iisus, de la care aveam o operă extraordinar de importantă pentru viața noastra. Si textul acesta permite si o altă traducere: "Saule, Saule, de ce mă prigonești?" "Cine ești Tu, Doamne?" "Eu sunt Iisus, pe care tu îl cauți". A căuta inseamna și a urmări pe cineva: "a căutat idei de urmă". Un detectiv, un polițist caută pe cineva, un rău făcător. Așadar "Eu sunt Iisus, pe care tu îl cauți. De ce îl cauți?" "Ca să-i arestez pe ucenicii Lui, pe cei care cred în El". Dar cuvântul acesta are și un alt înțeles: "caut pe cineva pentru ca-mi lipseste". Sau caut ceva ce n-am avut și pot să găsesc. Așadar, "Eu sunt Iisus, pe care tu îl cauți". Crezi că îl prigonești, dar în realitate ești pregătit, pentru că Eu te-am pregătit să mă primești pe tine in sufletul tău, și să devii apostolul Meu. Și apostolul neamurilor.

Pentru viața noastră de fiecare zi, e foarte important, iubiții mei, această conștiință a apropierii lui Dumnezeu de noi și a noastră de Dumnezeu. Dumnezeu nu te mântuiește dacă tu nu vrei, trebuie neapărat să vrei și să te deschizi.

Iată, dimineața, roua plutește în văzduh, plutește în vazduhurile răcoroase. O să vina arșița verii. Florile sunt jos pe pământ. Numai floarea care se deschide prin boboc devine floare, își deschide cupa, își primește roua și se bucură de răcoare. Cea care rămâne închisă boboc nu primește roua sau dacă primește roua, nu are nici-un fel de efect, se scurge și cade jos pe pământ. Așa și cu sufletul tău, omule, când simți că Dumnezeu plutește deasupra ta, deschide-ti cupa sufletului tău, deschide-ti poarta. Și roua va veni, te va răcori și vei scăpa de arșita verii.

Cu acestea, iubiții mei, eu vă mulțumesc că ați venit in număr atât de mare aici, nu pentru mine, pentru Maica Domnului și pentru Intampinarea Domnului. Dar pentru că Părintele Chira a deschis vorba despre Biblie și s-a plâns că nu se poate găsi, vreau să vă informez.

Primul tiraj a fost de 10.000 de exemplare și s-au vândut în timp record. Se vede deci că poporul caută acest cuvânt al lui Dumnezeu. Acum este gata, sau aproape gata, tirajul al doilea, de încă 10.000 de exemplare.

Noi pentru Cluj am comandat deja 4.000 de exemplare că sa va fie la dispoziție. Părintele Chira va ține legătură cu cercul nostru eparhial. Iar eu sunt insotit aici și de directorul seminarului, care a fost grijuliu și a rezervat din primul tiraj 300 de exemplare pentru seminariști.

Și s-au pus deoparte și li s-au citat la prețul de cost. Iar al doilea arhidiacon este părintele Gavril, care este Consilier Economic și care ține tipografia cărtilor bisericești si de indata ce vor fi gata aceste 4.000 de exemplare, le vom aduce aici și vor fi la dispoziție și la magazinul nostru și la pangar și prin parohii pentru cei care se înscriu din vreme și vor s-o aibă.

Firește vor mai fi și alte tiraje ,pe măsură, pentru că cererea e foarte, foarte mare, dar din păcate, pentru cei care vor s-o aibă acum, este vorba de o săptămână , de două, cel mult. Ea practic este ieșită din tipar și este dată la legătorie.

Cu aceasta îi mulțumim lui Dumnezeu și îi mulțumesc și eu pentru bucuria pe care mi-a dat-o. Mulțumim sponsorilor! Le mulțumesc tuturor! Știu că se construiește greu și pentru că situația economică a noastră a fost destul de grea, dar să știți că am o mare mangaiere. Numai în orașul Cluj, în municipiul Cluj-Napoca, avem în curs de construcție 26 de biserici ortodoxe. 26!

Este un șantier. Peste tot se lucrează, peste tot se ridică, Cu mari greutăți, cu mari greutăți, dar totuși merg ….

Așa că Dumnezeu să vă ajute și să ne ajute să o vedeți isprăvită și sfințită!